Baciul

Mihai Stăncescu: „Cum nu de puține ori mi se întâmplă explorând locuri noi, soarele se pregătea de asințit, iar eu eram încă la volan, pe șosea, în localități necunoscute, fără vreun loc deschis din care să surprind apusul și presat de pierderea drastică a luminii.
Din fericire, am găsit curând un câmp deschis, cu vedere până spre Bucegi. Lumina a fost spectaculoasă, cu tonuri variate și vii, cum rar am surprins vara, însă supriza a fost să observ un cioban cu o turmă de oi, venind din contralumină spre mine. Prezența lor a schimbat atmosfera, dând viață și farmec unui cadru idilic, un context pe care nu mă așteptam să îl imortalizez: oieritul la șes, surprins la sfârșit de zi.
A fost unul dintre cele mai spectaculoase apusuri din ultimii ani cu unul dintre cei mai fotogenici subiecți și unul dintre cei mai cumsecade oameni pe care i-am întâlnit. Baciul, Nea Gheorghe, deși ”camera-shy” inițial, a fost uimit când s-a putut vedea pe un print pe pânză. Bucuria mea este că, cel puțin pentru el, am putut transforma banalul în frumos.”